Stau uneori si ma intreb "
ce este dragostea?"...
Recunosc ca imi plac raspunsurile exacte, de genul, "dragostea este rezultatul unor reactii neurochimice la nivelul organismului, .... etc" dar, oricat am incerca sa intelegem si sa modelam acest "proces" el tot necontrolabil ramane, de fiecare data cand apare creeaza mereu alte senzatii, cum de altfel acest lucru difera de la o persoana implicata la alta.
Este importam sa rationam in momentul in care ne indragostim?Hmm.. depinde de situatie..
Orice prieten ti-ar spune ca e bine sa-ti pastrezi capul pe umeri, pana ajungi sa cunosti persoana respectiva. Dar daca ratiunea iti rapeste clipele de fericire? Daca atunci cand tragi o concluzie si vrei sa lasi iubirea sa se manifeste, ea a "plecat" demult?
Honore de Balzac graia ceva de genul: "
Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin. "
Oare este adevarat? Eu as merge pe principiul: Lasa-ti frau liber sentimentelor, traieste intins momentele si rationeaza ulterior la cum sa faci sa dureze cat mai mult.
Cat ajuta ratiunea intr-o relatie? Eu zic ca ea o sustine, o mentine si o intretine. Modul de gandire al unui om este complex. Atunci cand doi oameni iau decizia de a trai impreuna personalitatile celor doi vor trebui sa se intrepatrunda.
"
Vrei sa fii fericit ? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste! " . Regretatul Florin Pittis avea dreptate... Dragostea nu inseamna numai miere, numai cuvinte frumoase si alintari, ea poate insemna uneori si tristete, sperante desarte, iluzii... dar trebuie sa fim constienti ca atunci cand se ajunge la propiu la suferinta, ea nu mai reprezinta "dragoste".
Ce m-a determinat sa scriu aceste randuri?... poate nu sunt clipele de melancolie dupa o despartire sau momentele de fericire la inceputul unei alte relatii, poate sunt pur si simplu niste vorbe transpuse in "biti" si dezvaluite la sfarsit de saptamana poleite de optimismul inceputului unei noi saptamani din viata noastra.
Si pentru ca tot am dat eu peste niste citate sau maxime "dragutze" (puteti sa le luati cum vreti) ale lui
Jerome K. Jerome o sa le impartasesc in cele ce urmeaza :
Cand un barbat iubeste o femeie, iar aceasta nu se poate hotari daca il iubeste sau nu, numim aceasta complicatie comedie. Acolo unde femeia este prinsa serios, rezultatul este in general tragedie. Toti iubim cum n-a mai iubit nimeni inainte! Nu stiu insa cum o sa se descurce stranepotii nostrii, probabil ca o sa iubeasca stand in cap, daca o sa se incapataneze sa nu adopte nici una din metodele anterioare! Exista doua soiuri de iubire: cea care ingenuncheaza si inalta ochii la cer si cea care priveste in jos si mangaie. Pe cea de a doua o consider mai durabila."De ce nu-ti iei o fata cu totul noua ?" "Nici o fata! Aduc mai mult necaz decat merita! Alea pe care le vrei nu le poti avea, iar cele pe care le poti avea nu le vrei."Si ca sa inchei intr-un mod optimist, pentru ca asa "se cade", as vrea sa transmit un gand tutoror colegilor mei de breasla:
"Nu poti cuceri toate femeile din lume! Dar merita sa incerci!" (
Napoleon Bonaparte)
Nu-ti fie frica de ridicol; daca simti ce spui, daca te pui pe tine curat in cuvinte, n-ai cum sa fii ridicol. Fa-l pe cel de langa tine sa simta ce simti - dinauntrul lui. Din afara poti convinge, si poti intelege lucrurile, dar fara sa le simti. Lucrurile pe care nu le simti se uita, sau te poti obisnui pana la urma cu ele, ceea ce e si mai rau. Ce pleaca din tine nu se poate uita, si nu te inseala, si atunci nu se poate intoarce niciodata impotriva ta; dar pentru asta trebui sa fii foarte curat cu tine, si asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect. 
